marți, 13 decembrie 2011

Strategii concurenţiale


     Între agenţii economici producători se desfăşoară o permanentă luptă de concurenţă, luptă în care fiecare caută să obţină o poziţie din ce în ce mai bună faţă de rivalii săi, prin promovarea unor strategii comerciale denumite „strategii concurenţiale”. Prin aceste strategii se urmăreşte obţinerea unui loc din ce în ce mai bun pe piaţă, precum şi acapararea unui număr cât mai mare de cumpărători.
     Se cunosc trei tipuri principale de strategii: strategia efortului concentrat, strategia elitei, strategia costurilor.
     Strategia efortului concentrat exprimă concentrarea eforturilor unei firme de a obţine supremaţie asupra unui anumit segment de piaţă, asupra vânzării unui anumit produs sau asupra unei regiuni de desfacere a mărfurilor.
     Strategia elitei (diferenţierii) constă în efortul pe care îl face o firmă de a adduce pe piaţă în exclusivitate un “produs de excepţie”, care prin calităţile saledeosebite să elimine orice alt concurrent.
     Strategia costurilor constă în efortul pe care îl face un producător de a obţine acelaşi produs cu concurenţii săi, dar cu un cost mai mic, pentru a-l putea desface pe piaţă la preţuri mai mici decât concurenţii. Această strategie este cunoscută sub denumirea de “strategie japoneză “, japoneziifiind recunoscuţi ca maeştri în mânuirea acestei strategii, care le-a adus succesul pe piaţa mondială datorită preţurilor mai mici practicate.
     Aceste strategii concurenţiale nu sunt practicate în mod izolat, producătorii folosindu-le alternative sau combinat în diferite perioade. 

Tipologia concurenţei

Tipologia concurenţei
       OFERTA

CEREREA
Un singur vânzător
Câţiva vânzători
O infinitate de vânzători (ofertă rigidă)
O infinitate de vânzători (ofertă fluidă)
Un singur cumpărător
monopol

monopson
Căţiva cumpărători

Oligopol contrat sau cenzurat
Oligopson
O infinitate de cumpărători (cerere rigidă)

concurenţă
O infinitate de cumpărători
monopol
oligopol
monopolistică
perfectă

Tipuri de concurenţă


Tipuri de concurenţă

    În funcţie de gradul de rivalitate al participanţilor la schimb, cât şi de condiţiile de confruntare pe piaţă, concurenţa este de două feluri: concurenţă perfectă şi concurenţă imperfectă. Pe această bază şi piaţa îmbracă două forme: piaţă cu concurenţă perfectă şi piaţă cu concurenţă imperfectă. Concurenţa pură şi perfectă are loc între un număr foarte mare de producători şi consumatori, astfel încât niciunul dintre ei, luat individual, nu poate influenţa preţul, iar cumpărătorul are o mare libertate de alegere.Concurenţa imperfectă are loc in cazul în care nu sunt întrunite toate elementele concurenţei perfecte.

Piaţa cu concurenţă perfectă are doar o existenţă teoretică. Trăsături principale:
Atomicitatea perfectă a pieţei







=
Număr foarte mare de producători şi consumatori, ei nu pot influenţa piaţa, ci sunt dependenţi de ea
Omogenitatea produselor
Pe piaţă vin produse care au caracteristici absolut identice, indiferent de la ce producător se obţine produsul
Intrarea şi ieşirea liberă pe piaţă în funcţie de eficienţă
Producătorul intră pe piaţă atunci când costul producţiei este inferior preţului de vânzare şi iese când preţul de vânzare este mai mic decât costul producţiei
Transparenţa perfectă a pieţei
Toţi producătorii şi consumatorii sunt perfect informaţi şi cunosc complet toate elementele pieţei,
Precum şi schimbările ce pot interveni pe piaţă
Perfecta mobilitate a factorilor de producţie
Toţi agenţii  economici pot găsi pe piaţă liber şi nestingherit factorii de producţie de care au nevoie la un moment dat
      Piaţa cu concurenţă imperfectă este tipul de piaţă în care agenţii economici producători şi consumatori in confruntarea dintre ei  sunt capabili prin acţiunile lor unilaterale să influenţeze raportul dintre cerere şi ofertă, precum şi preţul bunurilor şi serviciilor. Concurenţa imperfectă caracterizează realitatea economică din ţările cu o economie de piaţă dezvoltată, ca urmare a apariţiei companiilor naţionale şi transnaţionale.

Piaţa cu concurenţă imperfectă îmbracă următoarele forme:
Piaţă cu concurenţă monopolistic;
 Piaţă cu concurenţă de oligopol;
Piaţă cu concurenţă oligopsonică;
Piaţă cu concurenţă de monopol;
Piaţă cu concurenţă monopsonică.


Rolul concurenţei în economia de piaţă


Rolul concurenţei în economia de piaţă

     Concurenţa este o componentă esenţială a mecanismului economiei de piaţă. Ea se defineşte ca acea stare de referinţă sau ca acel complex de condiţii în cadrul căreia (sau cărora) are loc o confruntare liberă, amplă şi veridică între toţi agenţii ecomomici, atât la nivelul ofertei, cât şi al cererii de bunuri de producţie şi de capitaluri, fiecare putându-şi promova liber propriile interese de piaţă.  Concurenţa si mecanismele concurenţiale au numeroase elemente comune, dar se şi particularizează de la o ţară la alta şi de la o etapa la alta în funcţie de gradul de dezvoltare a economiei de piaţă, de gradul de liberalizare a economiei şi de formele de proprietate, precum şi în funcţie de nivelul de cultură si civilizaţie, de normele care acţionează şi de comportamentul agenţilor economici în raport cu aceste norme.
     În lupta de concurenţă se pot folosi atât metode care se încadrează în uzanţele şi regulile admise de reglementările comerciale în vigoare (loiale): reducerea costurilor de producţie şi a preţurilor de vânzare, îmbunătăţirea calităţii produselor etc, cât şi metode cu caracter neloial precum înţelegeri cu caracter monopolist, răspândirea de informaţii false despre concurenţi, spionajul economic, corupţia etc.
     Concurenţa normală, desfăşurată în concordanţă cu uzanţele şi normele adoptate în societate, joacă un rol activ şi indeplineşte funcţii importante în economie:
1.      Stimulează iniţiativa, inovaţia, spiritul creativ şi emulaţia între agenţii economici, conducând la promovarea tehnologiilor şi produselor noi şi înlăturarea celor depăşite;
2.      Favorizează formarea normală şi stabilirea sau chiar reducerea preţurilor sub presiunea concurenţei prin preţuri întreprinzătorii perfecţionând tehnica, mărind productivitatea şi reducând costurile;
3.      Contribuie la satisfacerea mai bună a cerinţelor de consum oferind consumatorilor posibilităţi mai largi de alegere;
4.      Concurenţa joacă un rol important de „asanare a economiei, eliminând pe cei ineficienţi şi recompensând pe cei eficienţi.
Concurenţa neloială are efecte nocive asupra economiei.