marți, 13 decembrie 2011

Strategii concurenţiale


     Între agenţii economici producători se desfăşoară o permanentă luptă de concurenţă, luptă în care fiecare caută să obţină o poziţie din ce în ce mai bună faţă de rivalii săi, prin promovarea unor strategii comerciale denumite „strategii concurenţiale”. Prin aceste strategii se urmăreşte obţinerea unui loc din ce în ce mai bun pe piaţă, precum şi acapararea unui număr cât mai mare de cumpărători.
     Se cunosc trei tipuri principale de strategii: strategia efortului concentrat, strategia elitei, strategia costurilor.
     Strategia efortului concentrat exprimă concentrarea eforturilor unei firme de a obţine supremaţie asupra unui anumit segment de piaţă, asupra vânzării unui anumit produs sau asupra unei regiuni de desfacere a mărfurilor.
     Strategia elitei (diferenţierii) constă în efortul pe care îl face o firmă de a adduce pe piaţă în exclusivitate un “produs de excepţie”, care prin calităţile saledeosebite să elimine orice alt concurrent.
     Strategia costurilor constă în efortul pe care îl face un producător de a obţine acelaşi produs cu concurenţii săi, dar cu un cost mai mic, pentru a-l putea desface pe piaţă la preţuri mai mici decât concurenţii. Această strategie este cunoscută sub denumirea de “strategie japoneză “, japoneziifiind recunoscuţi ca maeştri în mânuirea acestei strategii, care le-a adus succesul pe piaţa mondială datorită preţurilor mai mici practicate.
     Aceste strategii concurenţiale nu sunt practicate în mod izolat, producătorii folosindu-le alternative sau combinat în diferite perioade. 

Un comentariu: